din ploaie si din frunze,
ochii se-alungesc, ei plang si rad intr-o secunda,
cu-aceeasi sclipire, negrul din ei te cheama,
Soare,
te-alunga…
te cearta, te plang
te-nsenineaza, te-ncrunta…
Eu nu mai stiu Cha Dao, parul nu-i negru,
zapada nu se mai ridica pana aproape de geamuri,
vantul nu mai canta,nu zgarie fata
nu-mi plange in urma cu gheata…
noi nu mai scriem pictand,
iar pielea nu-mi mai e alba.
A ramas rece, insa, iar mainile - mici.
Rosul ramane pe buze si-n suflet, in viata,
in obraz si in gand, in dorinte si-n rochii de nunta…
in pasi marunti, pe carari de pamant,
in sunet de sheng …Numai atunci
cand ciresii-nfloresc, rosul alearga in alb
catre lume
s-aduca parfumul in palme…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu