Incet...

N-am sa insist prea mult pe slabiciunea oamenilor in fata vietii, desi uneori am fost in la cativa pasi de a ceda. Uneori m-am gandit, asa cum fiecare copil terorizat de proful de matematica si mai ales de parinti, sa scap de o nota mica la o teza, sa scap de un fleac, unul care, pentru o minte necoapta, devine un chin, un cosmar, o apasare prea mare. Apoi au urmat chinuri din ce in ce mai mari. Timp de gandire indelungat… Metode, trairi si vinovatie. Desi un lucru cu adevarat rusinos, josnic, o deceptie in dragoste duce pe cei mai multi cu gandul la sinucidere. Si da, cand ratiunea te paraseste datorita durerii justificate sau nu, imaginatia o ia razna si te doboara.
In cazul lipsei de imaginatie, am sa postez o lista cu niste metode de sinucidere, in speranta ca la sfasitul lecturii, cei care se gandesc la asta vor ceda si vor realiza ca cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci atunci cand iti doresti moartea e sa continui sa traiesti:
"Absint, cu asta incep, ingerat, desigur. Urmeaza anemia provocată de refuzul hranei, apoi arsenic, asfixiere, barbiturice (zdrobite in budinci ori sos de mere pentru ajuta la digestie), intepaturi de albina (a se vedea viespi, a se vedea cuiburi, a se vedea alergii), beladona, spanz negru (fiert in ceai),masini (accident, asfixiere), artere (cutite, lame, pixuri), moarte prin inec, cadere de la fereastra deschisa (de la un etaj decent), foc, sobe cu gaz, raniri prin impuscare, spanzurare, heroina,moarte prin inghet, iedera otravitoare (pulverizata sau fiarta in supa sau ceai), ciumafaie, busuiocul cerbilor, punga de plastic pe cap (a se vedea moarte dubla, a se vedea supradoză de siguranţa), cucuta, radacina de carmaz, elestee si lacuri, moarte provocata de incidente cu politia (a se vedea urmariri cu masina, betie in public, tulburarea ordinii publice), toalete publice, camere de motel, sedative, sa te gasesti in locul nepotrivit la momentul nepotrivit, stimulente." (A.Hoffman)... Lista lunga, posibilitati multiple, varianta sigura: a trai.

In cazul meu, ultimele zile au fost cele mai grele din ultima perioada, recunosc. Recunosc si faptul ca m-am dezbracat de mine cu 2l de vin si diazepam. Da, m-am transformat intr-o noapte intr-un om umplut cu rahat, dar este fapta mea, dincolo de vorbe, sunt Eu. Rahat si aur, spunea cineva…

O noapte intreaga si s-a “rupt” filmul. Dar filmul nu se rupe niciodata. Ca nu exista sfarsituri ci numai inceputuri, asta nu-i adevarat, oricati autori ar vinde cu success ghiduri de recuperare, oricate carti s-ar inchide cu un citat optimist dupa o tragedie. Totul se leaga, totul curge, nimic nu-i segmentat in viata.

Eu curg, pentru mine totul curge, chit ca in cursul “apei” apar cascade sau curbe usoare… Ramane APA, asa cum am fost intotdeauna… Apa care te ineaca, te stinge sau te tine la suprafata.

“Asteptarea nu ti se potriveste. Imi dau seama ca personalitatea ta contine multa apa. Apa nu asteapta niciodata. Isi schimba forma, curge pe langa obstacole si gaseste calea secreta la care nimeni nu s-a gandit – spartura minuscula din acoperis sau din podea. Fara doar si poate, e cel mai versatil din cele cinci elemente. Poate spala pamantul, poate stinge focul, poate subtia metalul.”

Am asteptat, contrar propriei mele asteptari... Am asteptat sa mi se limpezeasca gandurile, trupul si sufletul. Am asteptat si-am tacut. Am lasat despartirea sa fie, pentru mine, o anticipare a rupturii. Am asteptat sa se-ntample ceea ce este firesc sa se intample, sa inteleaga si mintea, dar si sufletul, ca durerea implica si teama si suferinta, sa le accept si sa respect faptul ca fac parte din mine.
Timpul, care curge si el, spulbera durerea in sens invers, te scapa intai de teama, apoi te spala de suferinta. Si apa spala, da, spala amintirea urata, vorbele dureroase, jignirile. Si apa se murdareste, dar timpul o curateste… Incet.

Linistea sufleteasca, in cazul unei despartiri, in cazul unei iubiri adevarate, se naste numai din amintirea momentelor frumoase… Am petrecut timp singura, rasfoind pagini, privind fotografii mai vechi, ascultand muzica buna care imi mangaia sufletul… Citind “scrisori”, nu aruncandu-le, pastrandu-mi sufletul si ce-i in el, cu totul, nearuncandu-l la cos… Multumind, nu blestemand momentul fericit… Ascunzandu-ma, dar nu fugind, zambind… Amintindu-mi, nu zbatandu-ma sa uit…
Cu sufletul linistit, iubirea nu se uita, cu conditia sa fie sincera… Si-am iubit, iubesc…
Fericirea nu doare la final.
Doare ruptura subita, dar maginile rupturii se tivesc in timp…
Incet…