-10°C. Afara. Insomnie.
Durere in piept si-o melodie:


In povestea copacilor goi,
Scartaind intr-o singura usa,
Este vorba de noi amandoi,
Este vorba de foc si cenusa...
Doi copaci fara frunze pe drum...
Dupa cum ii priveste inaltul,
Doi copaci prin sarutul de scrum,
Aplecandu-se unul spre altul


R: Spune-mi, padure cu frunza rara,
Unde-i iubirea de asta vara?
Nu stie iarna sa se indure
De noi, copacii fara padure...

Toata vara a fost numai foc
Si-au fost stele in nopti fara stele
Si prin toamna sederii pe loc,
Cade ultima frunza spre ele...
In zadar catre tine intind
Niste crengi ce-mi fusesera brate...
Alte usi se aud scartaind
De tomnatecul vant sa se agate.


Nu mai suntem decat doi copaci,
Vor veni taietori sa ne tunda,
Vor lua crengi toti copiii saraci
Pentru flacara lor muribunda.

Si chiar daca ma vei mai iubi,
Peste crivatul iernii ce vine
Fara brate, cu ochii pustii,
N-am sa am ce intinde spre tine...


(Tatiana Stepa - Copaci fara padure)