In camera ta cu cinci pereti si doua randuri de ferestre
am tras pe sfori portocalii gandurile gri si dese.
Sub cubul din zid gros (pe care vroiai sa bati
in cuie universul cumparat de la malul marii),
in patul mic, lipiti din tampla pana-n glezna,
am cules cu genele lumina venita, parca,
dintr-un foc cu jar adevarat. Nici acum nu stiu
daca lumina vine dinspre muzica
sau dinspre inimile noastre...
Dansa lumina in ritm de ganduri
si tapeta peretii albi cu o culoare blanda,
de esarfa.
Dincolo de ferestre si de jaluzele
(care au un compartiment special, ascuns)
fulgii, ploaia si vantul suierau a zmei din basme.
Dincoace de asternuturi, de paturi si perne,
sub veioza aplecata peste-amandoi, zambetul era dublu.
Si caldura. Iar sarutul rotund: in coltul stang
al gurii mele-ncepea coltul drept al zambetului tau.
Imi racoream fruntea cu degete plimbate
in varul alb de pe perete, iar tu, cu alte cinci,
mai calde, imi mangaiai matasea cu vertebre.

Vegheati de carti.
Cuminti, cu ani putini in zambet si priviri...
O noapte...