mai sunt si oameni frumosi si caini care nu musca. (?)
mai sunt si zile in care miroase a cartofi prajiti cand scot capul pe geam.
asta-mi aduce aminte de bucuria gustata din doua-n doua saptamani, vara trecuta.
si de mirosul de tei, de iarba uda, de trotuarele curate, de furtuni, de muzica, de mersul cu trenul, de bagajele pline cu dulciuri. de mine. de ploaie. de apa...multa, multa apa. curata, clara si rece.
deschide aripile larg inainte sa zbori, madi, si "ai cuiaj", ai curaj. nu te mai plange ca bratele te dor, ca nu mai auzi muzica sau ca tii televizorul aprins noptile. nu mai interpreta vise. nu mai visa. dormi. dormi, mananca, baga cartela, scoate cartela, intra pe banda. cu capu-n pamant, cu plasele-n mana, intra pe banda.
eu nu-i mai ascult, ei se chinuie sa-nteleaga. imi pun ochelarii. ei imi dau dureri de cap mai usoare. asa poate nu mai vad ca-mbatranesc. poate-am sa orbesc si nu va mai vad cu alte riduri si alte griji, alte intepeneli si-acelasi obiceiuri, glume, zambete si-mbratisari.
nu ii mai vad, nu-i mai cunosc. la dracu cu semnalul transmis de releu, cu interfete, la dracu cu retribalizarea. o sa ne coasem gurile si bratele de sira spinarii si nu vom mai sti ce-i aia azi, acum si viata.
o data pe saptamana, o data la doua, o data la trei.cand mai vin? ...
o data pe zi, de doua, de trei ma gandesc cum ar fi...
se mira cand raspund cu "sunt acasa". mandra intr-un fel ciudat si dureros ca m-am acomodat, obisnuit. ca-mi place si ca traiesc. incerc.
si da, vara trecuta simteam mirosul de mucegai al holului inainte sa descui usa. inainte sa cobor din lift, inainte sa urce, inainte sa adorm acolo, acasa. celalat acasa. e hilar, patetic. ma plang? nu.
acum miroase bine, incerc de mai bine de-un an sa imprim in pereti alt parfum. violet.
hai sa adormim fara sa ne mai gandim la cate minute-am consumat luna asta vorbind pentru ca trebuie sa mananc, sa ma odihnesc, sa ma imbrac bine, sa nu ies pe furtuna, sa ...va iubesc.