Şi hai să vomităm de ... fericire, că totu-i vin şi zâmbet tâmp! Să fim mici "kanţi", mândri de dumnezeul şi călăul din noi. De "nemurire"... Să iubim şi muşamaua de pe masă şi să ne mulţumim! Singuri. Sau reciproc. Să ne mulţumim cu atât! Dar numai când nu ne mai desparte nimic. Când totu-i bine şi comod, când nu se mai încing pernele şi când femeia e numa' bună de, pentru, la. Să pocnim din degete şi să mestecăm cuvintele ca pe nişte chiote. Să fie bal!
Ei, la naiba! Atâţia greieri câte clape la pian şi zale. Că toţi suntem legaţi la mâini, mai slab sau strâns, cu un lanţ mai lung, mai scurt, mai mic, mai mare...
Dar toate idioţeniile, temerile şi frustrările mele au un fermoar. Şi văd că frige.
De fapt, să recunoaştem: e durere-n ... cursul lunii viitoare.
...
w3o
...
w3o
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu