Nu pot trai fara o destinatie, fara un scop, fara planuri si scheme, notite si ... vise. A trai pur si simplu, la intamplare, asteptand sa se aprinda un bec caruia
probabil i-am stricat intrerupatorul cu-atatea incercari de a vedea daca se aprinde, modul asta de a intoarce filele din calendar ma sperie, ma baga in panica si ma dezechilibreaza. Dar ce te faci, omule, cand te orbeste lumina becului aprins?
Iti confectionezi un abajur. Lumina e buna caci cu ajutorul ei putem vedea tot ce e in afara noastra, dar cand o privim direct si ne orbeste nu mai putem vedea nici in afara noastra nici inauntrul nostru.
RăspundețiȘtergere