Sa compui Totul din bucati de oameni. Sa alegi o incheietura. O zi de nastere. Un minut. O frunte. Cateva dimineti. Poate cuvinte. Sa ignori si sa te minti ca-s buni pe sub haine. Sa nu poti sa urasti. Sa continui sa decupezi toate partile amare. Si-abia cand iti tai degetele decupand, realizezi ca ranile nu se mai vindeca asa cum o faceau candva juliturile din genunchi. Atunci alergai dupa fluturi pe care nu-i prindeai niciodata. Si daca ai fi prins unul? Ti-ai fi manjit degetele cu aripi. Si-atat.
Azi alergi dupa oameni. Asa, cu degetele pline de rani.
Daca te-ai iubi si pe tine cum ii iubesti pe ei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu