"Si ce", de-aici, de departe

Eu stiu. Stiu ca erai pe undeva, mic, intr-un pat, la cativa centimetri de pamant.
Nu te-am cautat si nici n-am privit pe geam.
Daca as fi ghicit, de-acolo, de sus, ce lumina, ce casa, ce pat,
n-ar mai fi fost "probabil niciodata".
Si e ca mine, ca de fiecare data cand spun "nu ne vom revedea niciodata".
Nu te-am cautat, doar mi-am imaginat in cateva secunde o viata de om. 
Trebuie sa fi avut zeci de cicatrici pe undeva pe sub piele, nu?
Acoperite in timp cu drumuri si verde, viteza si muzica,
si oameni (de numarat pe degete), si-albastru. Albastrul ala aprins,
nici turcoaz, nici de cer. Albastrul ala de tu cu tine.
Albastrul ala de "e de-ajuns".
De maini ridicate in aer, cu ochii inchisi.

"Si ce?"