#15

uneori mă plimb pe străzi chiar înainte să-nceapă ploaia, când picăturile sunt mari și grele și vântul îmi aduce la picioare, în vârtej, pungi de plastic și hârtii colorate. se opresc pentru un salut, un zâmbet și-un clipit. și-apoi punga zboară mai departe. probabil ți-aș povesti întâlnirea mea cu-o pungă. ți-aș spune că-n orașul ăsta covrigii calzi sunt de fapt fierbinți (dar covrigăriile-s închise la 3 dimineața), iar eu cânt bucăți mari din drumul spre casă cu ochii închiși. nu, nu ți-aș spune nimic.
mă tot plimb în ultima vreme. ba cu mâinile-n buzunar, ba cu bagaje mult prea grele pentru brațele mele. da, mai bine să nu găsesc decât să mă opresc din drumul ăsta. știi, eu nu caut nimic, de fapt. la început căutam un motiv, o urmă de cuvânt, orice, un "orice" minuscul, dar unul care să te dezlipească de mine, să-mi spele sângele și gândul de tine. acum nu mai caut nimic. și dacă plec, într-un colț ferit, fără cuvinte, împart totul meu cu tine. fără să știi. fără cuvinte.