- Sunt constant...
- Constant, zici? Polaris! Ai auzit de ea?
- Știi unde mă găsești!
- N-am nevoie de busolă!
Am știut tot timpul unde te pot găsi. Dar niciodată n-ai spus asta, așa că niciodată n-am plecat în căutarea ta. Pentru că la mijloc sunt milioane de ani lumină, iar eu sunt Om, iar când eram mică nu-mi doream „să mă fac” astronaut.
E amuzant. Când suntem mici, vrem „să ne facem”, iar apoi, pe măsură ce creștem, adulții ne pun un nou cuvânt pe buze: „a deveni” înlocuiește încetul cu încetul „a (mă) face”. Oare cine greșește? Ne facem medici, astronauți, zidari, brutari, orice. Dar la partea cu „a deveni” o dăm în bară.
Uităm să vrem să devenim oameni.
Am știut tot timpul unde te pot găsi. Dar niciodată n-ai spus asta, așa că am așteptat să fiu găsită. O vreme am așteptat să mă cauți. Apoi te-am căutat și-am fugit din nou. Flagrant. Fiecare pas, fiecare privire încruntată sau cuvânt, totul, toate țipau „nu mă lăsa să plec!”.
Îmi astupam urechile de fiecare dată.
Și tu făceai la fel.
Amandoi știam că mă voi întoarce rușinată de faptul că nu-ți pasă dacă voi pleca.
Am știut tot timpul unde te pot găsi.
Dar uneori distanța e doar un cuvânt.
Știi, zilele trecute au refăcut calculele, ajutați de un telescop de 6 metri. E bucurie mare printre oamenii de știință. Se bucură pentru o descoperire care nu ajută pe nimeni.
Polaris e la o distanță de 323 de ani lumină de Pământ. Până acum credeau că-i vorba despre 434.
Polaris. Constant. Steaua care nu apune. Steaua imobilă, spun ei. Pentru că în timpul nopții, pare că toate celelalte stele dansează în jurul ei. Polaris. Steaua Nordului. Lumina după care s-au ghidat atâția, steaua care a primit daruri în toate formele. De la muritori.
Polaris...
https://www.youtube.com/watch?v=3vEds2ULiAg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu