Broască

A aţipit! Cătălina a adormit pentru câteva secun ... minute. Au bătut cu zecile, ca mai apoi să ameţim în faţa ceasului, întrebându-ne care e treaba cu timpul şi sensul lui de mers... Cu orele, cu zilele. Într-o casă cu vise şi frunze presate. Şi lemn de santal... Şi-am potrivit pe rând, din ochi, pătura dungată ce-o învelea, căci ea visa la placinte. Dormea ... Cu flori în par, cu vântul la tălpi.
Am stat ghemuita, m-am rostogolit pe sub mese, şi-apoi am atins cu nasul un cer prea rotund. Am îmbraţişat fotolii, am iubit spatele televizorului şi-am mângaiat pahare moi cu sirop, colorate ba cu lumina mov de ciulin, ba cu roşu din piept. Am dat din aripi de trei ori şi-am dansat cu genele şi ochii, strangând cu dor tot ceea ce nu mai puteau să cuprindă-n privire. Cu picioarele ude de drum, am lasat urme pe tavan, urme în forme de lacrimi, să-ţi plouă din când în când. Cu părul prea negru, înnodat cu degetele tale, eu am uitat. Am uitat să uit ceea ce voiam să îţi spun.
- Aşa că zi-mi tu ceva...
- Broască...
Bine, promite-mi! Nu am găsit butonul. E doar cel care aprinde lumina. S-o mai lăsăm să viseze, nu o aprinde... Omul ar fi mai fericit cu un buton pentru ... Sau poate ar fi ignorant. Dar câte dorinţe s-au adunat, câte-am păstrat? Le-am pus şi nume: marţi, 14, 00:45... Aşa se numesc stelele căzătoare care te fac pe tine să ridici din sprâncene, pe mine să cred şi să adormim cu nasul în vise. O pungă plină cu stele să am, ca şi cum aş strânge surprize sau timbre, o plasă întreagă...
- Ai vrea un buton de-ăla?
- Pentru ce unul? N-ar mai fi viaţă. Ar fi un metrou care te-ar izbi cu viteza luminii fix în arcadă. N-ar mai fi viaţă. Nu vreau un buton. Vreau o cutiuţa muzicală cu cheie învârtita de vânt... Şi ...
- Şi?
- Şi linişte-n suflet, în gând!
- Oac... Şi cu pacea mondială cum rămâne?