Mecanic sau nu, continui să le duci lingurile pline la gură, pătându-ţi degetele, pătându-le definitiv hainele. Dar hainele se schimbă şi ajung cârpe de şters pe jos. Cu tot cu pete, desigur...
Din când în când îţi dau peste mână, sparg farfurii sau înjură.
Ei vor CARNE, nu supe!
Atâta risipă... De haine, de timp... Tu zâmbeşti tâmp şi continui.
Te bucuri crezând că-i hrăneşti.
Eşti oarbă, nu?
Oamenii se strâmbă şi închid ochii atunci când le dai să guste din sufletul tău.
Luaţi cu lămâie, totuşi!
E ultima porţie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu