Cu

fără zâmbet sau linii pe frunte, în cearşafuri roz, cu draperiile trase, cu mintea goală, cu pieptul plin, prea greu, cu ochii transparenţi, dar negri, cu gust de ţigara prea tare pe limbă, cu buzele lipite, cu genele uscate.
aici, oamenii sunt la fel de subţiri şi caraghioşi ca-n oglinzile în faţa cărora... de căldură. şi nu-i mai văd. de sete... şi chem ploaia din mijlocul camerei. şi-apoi cerul refuză să ... şi tună.
... iar pe blocul de vis-a-vis rămân arce de cerc după ploaie, de la cablurile taiate... si oamenii vorbesc, pronunţând "arbitrar"
atât de des...