Mi-am repetat-o de atatea ori incat acum uit, ma prefac sau nu am timp sa-mi amintesc ce inseamna. Poate ca atunci cand prind un loc in autobuz, cu ochii in sus, incrucisand cu gandul picaturile de ploaie de pe geam, se rescriu unele pagini. Ma impiedic si visez la talpi ortopedice... Timp de cateva zeci de minute imi fac treaba cel mai bine. Pentru vise nu exista un deadline. Un vis nu incape in Excel, refuza imprimanta si nu are nevoie de stampile. Si nici de tocuri. Poti sa visezi in talpile goale. Gol.
In 301, la o anumita ora a diminetii, aceiasi oameni ocupa aceleasi locuri. Negresit. Cu bilet sau fara, ei asteapta cuminti sa ajunga, iar eu incep sa uit iubirea pentru metrou. Ma indragostesc de avioanele roz care aterizeaza undeva sub fereastra lata a biroului si cant in gand bucati din 'moon river' pana cand ...
"Am visat in fiecare toamna la uscaciunea frunzelor si la zgarieturi in scoarte gri de mesteacan. Am visat mari de ceai rosu in cani desperecheate, ciobite, si dimineti lungi, mohorate, cu sau fara ecou." (7 oct. 2009)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu