marcat

"Traiesti viata din plin.",

"Cei din jurul tau te considera amuzant.",

"Vointa te caracterizeaza.",

"Esti o fire risipitoare.",

"Iti place sa iti bati joc de ceilalti.",

"Vibrezi usor la ceea ce se intampla in jurul tau." ...

Variante de raspuns? Nu se mai masoara nimic in milimetri, in pagini sau batai de inima, se masoara totul in bani, in mbps si x-uri care marcheaza raspunsuri, x-uri care te aduna, te scad si te transforma in procente, mai apoi in randuri in carti, si ...in fine, in bani. Consumator, respondent, utilizator... Orice, numai OM nu. Si "meritul" e al tau.

Imi trec un sac de prostii prin fata ochilor si pe sub oasele capului. Da, da, prefer sa le spun prostii de teama de a descoperi alte...! La fiecare pas, la fiecare baga-cartela-scoate-cartela, la fiecare atentie-se-inchid-usile, la fiecare clipit. Le simt ca pe "viermisorii de curent" pe care-i vedeam pe cer inainte sa-mi pun ochelari. Si cand obosesc de greutatea sacului incerc sa inchid ochii si sa respir asa cum fac aia in filme, la terapie.

Apoi sunt noptile si cele 3 ore fixe la care deschid ochii automat si ii pun pe ceas, indiferent de vise si ceaiuri. Unii spun ca e stres. Eu le numesc prostii si le adaug in sac. Apoi adorm. Adorm pentru ca trebuie sa ma trezesc si nu ca sa ma odihnesc. Asta nu mai e normal. Iar normalul ma linistea. Nebuna?

Apoi e oboseala generala, cea care nu tine de astenii, de timp si de aportul de vitamine. Am obosit sa spal vasele cu gura inchisa, atat de strans-inchisa(ai/as putea zice de om rau) ca uneori mi se lipesc buzele astea uscate de-atata vant de pseudo-prima-vara. Am obosit sa fiu obosita.

Trece viata pe langa mine, o simt curgand printre degete ca nisipul de acum doua veri. Mi-e frica sa deschid carti ca nu cumva sa-mi schimb timpul si sufletul unor alte pamanturi, altor vieti si "supravietuiri". Fricoasa. Intotdeauna.