Aș fi putut spune că mi-e milă de învelișul mulțumit, boem, prea-bun, aparte, înveliș care-ți acoperă nefericirea. Uneori te-aș certa, dar ce să mai cert în tine? Aș fi putut spune că mi-e milă. Până azi, când am aflat că mila presupune să nu-ți fiu lângă, ci undeva sus și departe. Mult mai prea-bună, mult mai aparte. Deci nu, nu mi-e milă. Îmi pasă. Chiar dacă nu știu nimic. Chiar dacă nu-ntreb, chiar dacă, la rândul meu, păstrez învelișul de multumită, boemă, prea-bună, aparte, cu mintea în 4 zări și inima nicăieri. Îmi pasă și nu-ți sunt lângă. (Ce ironie!)