m-am hotărât să te iubesc fără pentru-că-uri. îți las ție pentru-că-ul meu ca pe ultima bucată dintr-un croissant cu ciocolată. dar NU eu, ci „te iubesc” s-a hotărât pentru mine și asupra mea.
...
am să mă arăt ție când ții ochii închiși. am să îți vorbesc doar în momentul în care telefonul tău va suna ocupat. iar eu n-am să-ți răspund vreodată. am să te iubesc ocolindu-te constant.
tu ai rămas (clișeic, stiu) o cicatrice. dar una pe dos.
cu timpul, zic ei, rănile nu dor,
rămân doar urme. în mine e invers,
cu timpul, rana se șterge, dar doare mai tare.

să fii nebun să crezi că trece așa cum spui tu că "toate-ți trec"... nodul din gat, abisul din stomac, cele 3 secunde când îmi plouă în spatele ochilor. clipesc des... să treacă! ei spun că am gene lungi și tinerețea pe buze. dar eu știu că-n suflet port deja cârje, ochelari și mii de pansamente.
nu mă întreb ce vezi tu, nu întreb nimic niciodată, e un fel de libertate ciudată, singurul lucru pe care pot să ți-l dau.
(da,  m-am hotărât să te iubesc numai pe tine. să mă opresc din fugă. și doamne, am răni la-ncheieturi. am fugit sperând că legaturile se rup în viteză... aproape că mi-am frânt oasele fugind de tine.
am căutat, să știi... alte minciuni. și-am mintit prea mult iubirea.)
..
Oamenii se-ntorc în momente de cumpănă spre ceea ce au mai sfânt. Altare, cărți de rugăciune, sex, alcool, droguri, jocuri. Spre ceea ce au mai sfânt se-ntorc atunci când... obosesc. Atunci cand suferă ori sunt fericiți. Eu mă întorc la tine. Eu mă întorc la tine și nu vreau nimic.