Și primăvara, și războiul încep fără tine.
Dar nu mă-ntreb cum ar fi pentru că nu e.
Nu mă-ntreb cum te-aș tine de mână pe stradă
când s-ar pune potopul, când oboseala sau vinul ne-ar duce acasă.
Dar nu e. „Acasă” e dublu-n poveste, trăim pe două planete unite de-o ață
Sub pașii nostri s-ar rupe. Și-am clătina universul.
Am reveni la maimuțe și la facerea lumii.
Nu e. Deci nu mă-ntreb lucruri legate de tine.
Le știu. Știu fără să-mi spui cum te doare,
de ce copiii nu vin sau de ce dorul de ducă e mare
Iar tu știi de ce tac: am inima strâmtă și alte iubiri nu încap.
Poate vin unele slabe, unele tip, de revistă.
Pana atunci, însă, vin datele meteo: va fi vara lungă,
cu geamuri deschise spre stele, iar eu într-un pat cu iubirile slabe,
voi aștepta să-ți spun "noaptea trecută".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu