14.05

bate vântul cum bate doar acolo, într-un septembrie târziu, când plouă și se-amestecă stropi din cer cu stropi de mare. mi se face dor.

„om liber, tu vei iubi întotdeauna marea”, îmi spun în gând.

nu știu cine a scris asta, dar poate avea flori pe birou, ca și mine.

știi, astăzi aș fi vrut să-mi iau un pachet de țigări. cu 10 lei, însă, nici cea mai drăguță vânzătoare din lume nu-ți dă unul. am avut de ales, deci, între un drum până la bancomat, un drum până la benzinăria care-ți dă orice după ce tastezi un pin sau... altceva.

am ales câteva fire „mototolite” de crizantemă, după cum a râs florăreasa.

și-am râs și eu de cele mai frumoase flori de toamnă într-o zi ploioasă de primăvară.

n-au mare lucru în comun cu florile mele preferate.

poate doar mirosul frunzelor (cine-n lume miroase frunzele florilor? eu!) ...

mototolite, ca hârtia de 10 lei.

ultima hârtie din portofelul colorat și cele mai frumoase flori mototolite.