Am fost fericită.
Am simțit cum se
sincronizează respirațiile înainte de somn,
cum se încolăcesc mâinile, picioarele,
cum se-așează trupurile. Ca piesele de puzzle.
Am fost fericită.
Am râs cu poftă și am uitat de
timp.
Am spus adevărul.
Adevărul nu ajută pe nimeni, iar uneori
adevărul înseamnă sfârșit*.
Oricum, Andrei, e-atâta bucurie și-atâta tristețe pe lume încât nu ne rămâne decât să trăim fiecare clipă. Aici. La locul de joacă.
Oricum, Andrei, e-atâta bucurie și-atâta tristețe pe lume încât nu ne rămâne decât să trăim fiecare clipă. Aici. La locul de joacă.
*Zâmbesc, azi-noapte am aflat că „noi, oamenii, nu suntem construiți pentru sfârșit”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu