Un bip care imi da voie sa ma asez sau sa imping, sa respir ca sa ajung. Un bip care costa. Da, 301. Unul incins, obosit si murdar care-mi spune cu un "scris" lat ca si eu sunt "o papusa cu sfori". Eu si toti calatorii care ocupa acel loc la geam. De-atunci inainte. Eu si restul lumii. Toata lumea. Fiecare in parte si toti la un loc.
Un marker negru si multe umbrele rasucite in palme,
legate si ele...
Atatea sfori incat abia am coborat.
Si-am sarit un gard de lanturi ruginite, si-am mangaiat cainele care ma asteapta dimineata pe scari,
si-am privit in SUS,
caci barbia mea NU e legata cu sfoara de glezne...
Azi a plouat cu frunze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu