ca şi cum s-ar răsuci patul şi te-ar străpunge cu arcurile-n ochi, ca şi cum te-ai împiedica de sticle albe de vodka sparte cu pietre şi lacrimi şi fire de păr rupte, şi podul palmei şi obrazul, şi buzele ar avea în sfârşit sânge şi cioburi. ca şi cum te-ai împinge-n pământ cu ură de corp, lume şi viaţă, nu ca ceilalţi care planează cu teamă. tu n-ai avea timp de calcule care implică viteză, masă şi newtoni. vomiţi cuvintele pe care nu şi le-au mai înghiţit. adevărul se scuipă, nu se înghite. se trag fermoare deasupra pieptului şi feţei tale, acum poţi, îţi intorci o mână pe dos, s-o strângă puternic până ce n-ar mai zvâcni între degete. alunecă, se zbate, se scurge şi urlă. rezistă şi strânge. mori. mori, oprindu-ţi inima lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu