Femei, femei

Despre femei scriu, în general, bărbații.

O fac bine. Femeile îi citesc cu plăcere.

Pe bărbați îi ajută filosofia.  Explica și vor să-nțeleagă.

Femeile n-o fac. Rar scriu despre ele.

Așteaptă să le fie explicată propria natură.

Femeie filosof? O raritate.

EA preferă să explice orice altceva decât pe sine. Uneori se pricepe.

Iubește polemica. Și argumentele, desigur.

E inventiva. Penibil, solid, veridic, hilar,

e argumentul ei și-ntreaga lume trebuie să-l accepte.

E varianta cea mai simplă. Acceptă!

(Fă-te frate cu dracul până treci puntea!)

Nu i se potrivesc definiții, poezii, romane ori analize psihologice detaliate. Lipsește ceva.

Definiția e ca o haină. Deși abia cumpărată, pentru ea întotdeauna e prea mică, mare, strâmtă, lungă, scurtă, roz.

Femeia e într-o continuă schimbare.

Față de ea, față de fiecare om din viața ei.

Ea este și produce schimbare.

O poți citi cu ușurință, însă doar pentru puțin timp. O poți citi în felul în care mută piesele de mobilier prin casă, din felul în care scrie și șterge, din felul în care lovește și plânge, din felul în care își cere iertare.

Ea face schimbări din dorința de a repara.

Se repară pe sine. Prin zeci de metode care mai de care mai ciudate: muzică, shopping, muncă, bere, coafor, copii, acte de caritate, artă, instalații sanitare, electrice, mult prea discutata și dorita "independență". Sau egoism.

Ea se autorepară iubind.

Și... Doamne, cum iubește o femeie!

E de studiat felul în care ea poate tăia în carne vie pentru a vindeca.

Ai putea crede că rănește special pentru a îngriji.

În cele mai multe cazuri o face din inconștiență.

Exagerare. Fie că-i vorba de o unghie ruptă, o bluză distrusă din cauza mașinii de călcat, nimeni și nimic nu o poate opri din plâns. Dacă totuși se oprește, o face pentru puțin timp.

Ea, femeia, contrazice definiția înainte de-a fi rostită. Ea contrazice totul. Pe sine de cele mai multe ori. Asta e cauza des-întâlnitelor depresii, isterii, căderi nervoase ori gesturi penibile. Ele, femeile, produc mult % din accidentele rutiere (ușoare, ce-i drept), din blocajele în trafic, din accidentele casnice.

Evoluția și faptul că fizic sunt mai slabe decât bărbații au făcut în așa fel încât ele și-au dezvoltat în mod ingenios o putere a cuvintelor. De-aceea mulți preferă bătaia în locul unei dispute verbale cu o femeie. De aceea bărbatul nu stă la discuții si actioneaza. Intr-un fel sau altul.

Femeia își păstrează teribilismul adolescentin pe TOT parcursul vieții. Întinsul corzii e un exemplu... Teribilismul se vede cu ușurință în zilele în care refuză orice fel de comunicare sau în decizia fulger de a-și face bagajul.

După teribilism, în topul preferințelor, e victimizarea. Mecanismul e simplu: Teribilismul o împinge la decizii greșite. La mijlocul drumului realizează (de apreciat, totuși!) că a greșit direcția. Se oprește. Se panichează. Se-ntoarce cu coada între picioare pe/de unde a venit. Uneori e penibilă și se face că plouă, se-ntoarce ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar de cele mai multe ori se victimizează și crede cu tărie în condiția ei de om nepastuit.

Victimizarea apare până și în treburile casnice care încep întotdeauna cu "Lasă că mă ocup eu!". Ștersul prafului cu-atâta ardoare, aspiratorul încins, călcatul rufelor cântând, toate astea par uneori instrumente, motive pentru care ea e întotdeauna o victimă a societății, a bărbatului, a familiei, a tuturor.

Victima universală. EA, femeia.

mai, 2009

(... va urma)

 "e lumea plină de nebune..."