Balada

Iubesc…

… teama care-mi mangaie fruntea uneori.

E o teama speciala, nu-s fiori

sau monstri verzi.

E-o teama blanda, ea stie de ce porti tricouri

cu super-eroi…

Ea stie cine suntem Noi…

Iubesc…
… intrebarile care-apar din tavan
si se preling pe taste,
in Word-uri puse pe cateva cd-uri

albastre…

Sunt intrebari simple, despre maine, despre noi,
dar nu raspund… Te-astept pe tine,
sa nastem un raspuns la toate…
Si scriem cu zile-n caramizi…
Caramizi (de ciocolata)…
Le luam cu mainile goale
si le-asezam in forme dulci, ori amare…
Si construim… de ieri, 31, pana Azi,
tot construim un Noi…
Te prind, ma prinzi, cand cazi, cand cad,
in joaca…
Si ne jucam…
Un pistol cu apa,
o floare , o acadea, un pai si-un
laptic cu ciocolata… Ne jucam…
Iubesc…
… sa adorm goala, ghemuita-n bratica, cu picioarele pierdute intr-un nod (pescaresc) format cu-ale tale, ori… ori pe fereastra (vecinii stiu de ce)…
… sa ma prostesc in oglinda si sa zambesc (larg, cu dintii) periutei tale de dinti…
… sa fiu scapata de la zoo cand te imit, sa ma imiti mai frumos si sa radem isteric…
… s-aud dimineata un “Aalo!” scurt si speriat, apoi sa trag de tine, sa te conving sa deschizi ochii si sa te dai jos din pat, sa-njur c-a dat cafeaua-n foc, sa razi, sa rad si s-o luam de la cap, caci tu sari in metrou, iar eu in pat (ha ha!)…
… sa ma prinzi de mana si ma-nvarti pe trotuar, tu dansezi, eu rosesc si-ti spun “Se uita lumea!” …Se uita pe naiba, e doar paranoia!
… sa ne privim in geam, in metrou… tu te strambi facandu-ma frumoasa…Si sunt Frumoasa pentru ca tu ma placi cu sapca, ma placi si fara, ma placi si … “caciulata”…
… sa aranjezi frumos (cu foamea-n gat) mancarea-n farfurie, sa faci un model din ketchup si sa mananci incet si mandru, dar mai ales… sa-mi dai si mie …
… sa … Nu stiu s-o scriu, n-are niciun farmec scrisul, polifonia-i baza, sa rad cu lacrimi, sa-mi imaginez c-o faci cand…
...
Nu ti-am spus toate astea privindu-te-n ochi… Nu ti-am spus toate astea, nu in romana, ci-ntr-o limba cantata “intr-un timp fara timp”… Le vei auzi, caci suntem oameni…
Chiar daca uneori trantesc dureros cuvinte reci si-amare si jonglez cu “ambiguu” si “sec”, chiar daca uneori te-alung de langa mine,
chiar daca,
ce-i drept,
nedrept
iti intorc spatele
si-astept
sa ma iert …
Chiar si-asa, stand cu spatele-n lumina, cu coada ochiului ud privesc la mana calda a omului bun. Nevazut, tu stii, tu simti si stergi lacrimi, ganduri si frunte si rau … Cu rabdare si dragoste ma ierti inainte de-a ma ierta eu insami…
…
Ma-mbraci in “impreuna”, caci imbratisarea e cocon brodat cu apa vie… Ma-mbraci in rochii lungi si ample si dansam, chiar daca n-avem pe noi decat tricouri ori pijamale… Tu mirosi a mar verde, si verde mi-e rochia… Iar papucul de casa se transforma-ntr-un pantof dantelat… Iar muzica, iubitule, e pretutindeni, in puls rapid, in teama, in ieri, in ani-lumina, in azi si-n maine, muzica – spuneai - e totul si totul e muzica… Mainile nu-s maini in mangaiere, nici timpul nu-i cadran de ceas, iar limba ce-o vorbim nu-i maya, nici romana… E tot un dans…