Cateva acorduri de pian si fosnetul unor pasi… Sunt coridoare lungi, coridoarele unei cladiri vechi, asemanatoare teatrului din vis, schele si lucrari neterminate, praf si lemn, ani si caramizi. Se plimba in umbre calde, se plimba-n lumina strecurata prin ferestrele sparte… Cu ochii mari, speriati, priveste-n tavan si se roteste pe langa coloane, mangaie praful de pe-un scaun rupt si-l ridica, inchide ochii si … danseaza pe varfuri…
E actrita, iti fura sufletul doar pentru cateva ore… N-are talent. Dupa o piesa, doua chiar … isi schimba hainele de scena cu un costum de balet. E pe sub tricoul larg, il poarta si la metrou. Ba chiar merge pe varfuri si cu bocancii… Dar n-are talent, se-mpiedica des. Uneori se ridica in graba, zambind rusinata. Alteori isi permite sa ramana la pamant, nepasandu-i de pasi, de claxoane si frane … Isi lipeste urechea de bordura si-aude albastrul deasupra, iar pianul … pianul traieste-n adancuri. Sigur ca a uitat de clape, la mijloc sunt anii, insa … priveste-i degetele. Ele nu uita sa scrie, sa cante, sa simta.Da… degetele ei canta la pian sau in palma, ea mangaie cantand.In gand. Fara talent… Traieste in varful unui creion, pe foaie. Da viata albului prin gri si scrie povesti cu-o singura pensula si doar … doua culori. Iubeste. Nu stie ce, nu are talent. Sau poate-s prea multe lucruri iubite.
Danseaza pe varfuri, deschide ochii, apoi … canta praful unui scaun vechi, se roteste pe langa coloane si pleaca …
Ii suna telefonul, intarzie … alearga, respira, renunta, alege niste scari, se aseaza, aprinde-o tigara, o stinge si-alearga din nou. Ajunge, priveste…
Se canta deja la pian…
Din priviri intelege.
(Injura, tipa si bate din picior fara motiv, caci n-are talent)
Ea doar tace… zambind.