octombrie

El:
Dragostea noatra-ncepe-abia acum?
Desfa lin sufletul in vantul moale
Ca pe un crin. Eu am sosit agale,
Bland pelerin pe-ntortocheatul drum,
Sa-i rup tulpina si sa-l port in mana
Prin forfota cetatii si-n pustie
Spre-a-i povesti parfumul fraged pana
Si oamenii si cerul o sa-l stie.

Si poate-atunci din roua si-ndrazneala
Se va-nchega un inger - crezi ce-ti spun?-
Acoperindu-ti lacom coapsa goala.
Dragostea noastra-ncepe-abia acum...

(Emil Brumaru - Cantec pentru Absurdica)

Ea:
Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată imaginea copacilor,indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.

(Nichita Stănescu - Imbrăţişarea)

El:
un gand si-atat...
gol de culori sunete si umbre
dar plin de el
plin de simtamantul propriei nasteri
genul de gand
care te bucura fara sa multumesti cuiva
care te invie fara sa fi murit
e doar un gand pe care ti-l infasor
intr-o hartie albastra prin care poti baga mana
si il poti atinge
hai
mangaie-mi gandul cu mana ta rece si cremoasa
care parca imi remodela chipul
pe bancile acelea utilitariste ...
si uite cum gandul
se naste din el insusi
este plin de el si gol de altceva
gand la gand
identic cu el insusi
si uite prin ce trece
si ce devine
pana ajunge la tine....
tu...
ciudatenie de fiinta...
...
te vad...
ca printr-o spartura a cerului
si zic :
furia ta e balsam pentru mine
fii furioasa
fa-mi ochii sa sclipeasca...

Ea:
Un gand pe care-l port pe umar, in par si-n palma ?E-acelasi gand care mi-a vegheat somnul, pasind incet prin camera, asezandu-se comod intre genunchii stransi si piept (i-am facut loc langa suflet, sa stii, era racit, ca si tine…)? Tot el, gandul, mi-a zambit inainte de-a deschide ochii, de-a-mi intoarce privirea (teatral) spre un tren…Gandul inca-mi arata (cald si fin) forma, culoarea si gustul buzelor tale, imi arata incheietura mainii si tampla…Furie? As putea sa o vars in palmele tale numai de dragul ochilor tai …

El:
e vorba de cum zici "da" cand eu ma astept sa zici "nu"
e vorba de cum oftezi atunci cand imi pun respiratia in pieptul tau
e vorba de cum dai usor din cap
uitandu-te fix in ochii mei
ca un fel bizar de om impacat cu sine
atunci cand eu ma astept sa te uiti in pamant
ca un fel bizar de fiica pocaita
stii cum se vede valea prahovei de sus de la caraiman,nu?
bun
acum ridica putin privirea
intoarce capul spre stanga
si uite-te la versantul de vis-a-vis
nu-ti vine sa ajungi intr-o secunda la el
fara sa mergi pe nici un pod
fara sa dai sute de mii pe telecabina?
nu-ti vine sa te arunci in gol
fara sa te simti o clipa sinucigas?
as bea cu tine o cafea de la mec
in picioare
sub picioare mare lacaraie mare
ca sa gustam impreuna
sictirul
boala
si agonia
sa ne sincronizam
nu de alta
apoi m-as impregna in pielea ta
m-as agata de partea interioara a incheieturii tale
si te-as implora sa ma mirosi
sa ne sincronizam
nu de alta
sa intelegi si tu despre ce e vorba

Ea:
Muzica ma apropia de lucruri,
punea un arc intre mine si ele
si puteam sa cad de departe, din sfere,
fara sa-mi frang nici un madular,
fara sa-mi pierd din putere.

Muzica alegea din mine, ca un magnet,
sentimentul aramiu, sentimentul violet.
Le ridica in sus ca pe niste fire
de iarba-n incoltire.

Si cine veghea putea sa zareasca
un camp aramiu , un camp violet
deasupra carora se desface, incet,
srul nocturn al stelelor palid-albastre,
sub care,
tampla langa tampla,
coasta langa coasta,
se-mbratisara
vietile noastre.

(N. Stanescu – Muzica)

E placut sa te simt acolo, aruncand cate o melodie-n fereastra ce da spre mine… Nu e tacere, am renuntat sa mai tac, desi o faceam atat de bine… Acum, tu stii ca totul vorbeste si canta… Ochii se joaca nebun prin lumina. Ei, tocmai ei, cei care isi pastrau doar imaginea tenesilor, ochii plecau pe privire-n trotuar… Acum canta! Degetele gasesc zeci de piane in cutele gecii tale... "Sund doar niste manute", dar canta... Si frigul canta in mine in tremur nebun… Si zambetul, si dorul, si … gandul (la fel de nebun).

El:
Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici (....)

(Nichita Stanescu - Cantec de dor)


ne ucidem reciproc, s-ar spune... ne duelam in sange clocotit... sa vedem cine moare primul... sa vedem daca e posibila moartea... sa vedem daca e o initiere pentru renastere... da-mi buzele tale pe o tava de aur alb si am sa fac din ele alchimie... da-mi manutzele tale si am sa fac din ele vectori catre lumina... m-am indragostit....e nespus de frumos...



Ea:

Ora 9… Cu ochii inchisi, am intins mainile sub perna, atingand telefonul. Am zambit, amintindu-mi mesajul… Am deschis ochii si-am inspirat adanc parfumul unei zile frumoase!


Tare as vrea sa ma ascund intr-un colt al camerei tale… Sa te privesc cum adormi, cum visezi, cum te trezesti. O zi intreaga as merge in spatele tau, pe urmele pasilor tai... La sfarsitul zilei te-as lua cu mine…


Te-ar amuza patul din camera mea, ai intelege de ce ma simt bine pe covor, ai privi indelung, ca si mine, lumina si aerul ce tremura-n perdea? …

Ai astepta si tu seara si-apusul vazut in geamurile blocului vecin?

Ai iubi linistea si fumul de tigara, strazile goale si castanii?

Ai dormi si tu cu mainile sub perna mea?

Mi-ai zambi dimineata?



El:

Simt ca e ceva care creste in mine in fiecare zi....In fiecare dimineata vad cat de mult a mai crescut,ce forme a capatat, ce rotunjimi a dobandit...

Am un raspuns la intrebarile tale....in cuvinte,chiar....stii ca il am...dar raspunsul meu e dincolo de cuvinte...e viu....se misca....darama temple...reconstruieste dupa vointa lui necunoscuta de nimeni altcineva,nici macar de mine....raspunsul meu nu poate fi decat trait...