E una din zilele acelea, stii si tu… Fara caldura de cuptor, fara maneci scurte si cozi impletite. Cuptorul in care se pregateste mancarea emana o caldura speciala,da. Si ochiul de la aragaz, albastru aprins, cu lumina stinsa sa-l privesti… Da, nu-i intuneric, n-ai putea intelege culoarea flacarii. Nici caldura nu e, azi nu se gateste nimic. Nu ploua, nu-i abur pe geamul de la bucatarie si nici urme nu mai fac cu degetele astea-nghetate. Si frig afar’, prin balcon se vede cum mi-ar fi acolo. Daca as iesi. Azi miroase a perna. A nimic altceva. Tot azi ma inseala, caci de-acolo, din pat, as jura ca-i seara, ca urmeaza sa-ntarzii la ceaiul neprogramat, ca-i 6 si eu inca zac in patul meu cu doua perne. Si-apoi ma-ndoaie grija sa ma-ntreb, e 6 sau e 3… Nu ies, fa-mi tu ceaiul si apoi urca.Deasupra.