Pentru ca mi-a placut mult, l-am cules si l-am postat. Aici:
"Se spune ca obisnuinta omoara dragostea. Nu cred deloc acest lucru si experienta mi-a demonstrat contrariul. Dar depinde de ce fel de dragoste si ce fel de obisnuinta e vorba. Cata vreme e vorba de satisfacerea instinctului, adica de o pornire naturala, fireste ca se recade in poligamia biologica a masculului pe care o teoretiza Schopenhauer (repudiind-o ca manifestare a vointei de a fi). Dar pentru marea iubire, fenomen de cultura, in care intervin inteligenta si imaginatia si care-si are exemplele in marea literatura, obisnuinta e un spor continuu si o fuziune in sensul literal al cuvantului : o contopire si o revarsare. De altfel, toate marile povesti de iubire, de la Tristan lana la La femme abandonee a lui Balzac, sunt de lunga durata, deci ale obisnuintei. Obisnuinta in dragoste este o progresiva si mutuala cunoastere, apoi e de asemenea mutuala formare, e deci "opera", iar indragostitii sunt "autorii" (lat. augere: a spori). Obisnuinta mai este, last but non least, amintire, factorul cel mai puternic de sudura intre amanti.
Obisnuinta in dragoste mai inseamna si acumularea de inventie, caci amantii sunt inventivi. Ei isi inventa la nesfarsit chipuri si delicii, bucurii si amaraciuni. Isi inventa un limbaj intim, o inepuizabila cazuistica, o intreaga distilarie a sentimentelor, si o infinita tandretre, compensatie a entuziastei si mutualei lor cruzimi (si generata de ea). "
(Al. Paleologu - Bunul simt ca paradox)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu