Ora fara tine

Oră năruită-n văzduhuri. Oră
lăsând o urmă arsă pe cadrane,
peste nisipul umbrei mele stinsă,
ca luna peste caravane…
Oră sfâşiată de stele-n cădere,
oră goală de culori, ciutură spartă,
turn ameţit de ploi, rostogolite de lespezi,
pădure moartă!
… Când te întorci, ora se cuibăreşte
în ceasornicul de lemn, ca-ntr-o casă de ţară,
lumina se retrage-n petale,
iar stelele se înapoiază, într-o cădere spre cer,
lângă steaua polară…


Iubita

Parfum friabil,
miere incinerata-
ce pret mai ai, frumoaso,
la bursa mirodeniilor?
Mai dulce
ca pulpa ninsorii,
firida
cu melancolii destupate
ti-am scris
un hambar de scrisori.
Sub chipul tau
am mers de am stat,
ruina a parfumelor,
cimitir de pauni,
moara de frunze.
Aud zgomotul pe care-l produci
desurubandu-te din castitate,
Cand esti departe,
aud cum ma cotrobaie cenusa,
aud
cum imbatranesc…

(Ghe. Tomozei)