de viata.nebuna
Nu scriu cand mi-e bine, nu pot (?) , mi-am dresat sufletul sa urle cand doare, sa taca atunci cand iubeste...
Dar EU Iubesc timpul si omul din mine, culoarea si muzica, cuvantul si dorul, metroul, scara rulanta si compotul de prune. Iubesc dimineata, tenesii murdari si tociti, melodia lasata pe repeat si veioza, tigara uitata-n scrumiera, ceasul fara baterie ce zace-n perete de-o luna, sapunul crapat, baba senila si banca din parc, totul...
Acel Tot cuprins intre gene, scurs pe obraz ...
De bucurie,
de VIATA
nebuna...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu