Din seria lunilor pragmatice

Cica martie si-aprilie sunt luni "mai pragmatice, asa"... "Ninini!"
O bucata de cer albastru curat si-un acoperis de castel. O banca in Cismigiu. Gaze multe prin aer si-n par/gura, Vita'Ooo.In Cismigiu nu-s CISHmele?
Un vis nebun cu-o sina-bazar, cu-un metrou prea lenes. Ori ingaduitor. Unde naiba caram noi toate mantzocariile alea?
Tie-ti place sa poti privi departe, iti plac blocurile inguste, rasucite, ciudate. Iti place casa nici prea veche, nici prea noua de langa Gradina.
Eu trebuie sa dau explicatii pentru ca statuia de langa cartof e facuta bucati. De ce e facuta bucati pana la urma? In tot Bucurestiul nu-i urma de apa, m-ai fi spalat pe maini, nu? Cu drag. Noroc ca pe-o cutie scria "Taci!" cu litere vizibile, ingrosate. Si-am ras cu acadelele in gura. (Sa stii ca am infasurat acadeaua neterminata (frish&capsh) in ambalajul celei cu mere verzi. Chiar azi, la Sociologie. Inainte sa-mi cumpar cartea.)
Se-ntampla uneori sa vrei sa chiulesti si sa afli ca nu s-a facut cursul. Si sa te bucuri. Si sa mergi mai departe. Oricum ne-am fi bucurat. Oricum m-am bucurat. Se pupau doua umbre pe-asfalt. Si le-am prins. Le-am inghesuit in aparatul de fotografiat.
Am vazut un gang si-o pisica, ne-am plimbat prin altul - un gang prin care Ghitza Muresan ar fi trecut in 4labe (mari)...
Pentru cateva zeci de minute m-am simtit in alt loc, ghiceste tu cand si unde am simtit asta... Indiciu: "hanoracul asta ar fi fost tare daca nu avea stelute"...
"Traiasca robotii!"... Si tenesii care rod degetele mici. Pana la os.Si carnaciorii de bere. Ciudata asociere, nu? Degete-carnaciori.
Extraterestrul de la ghena vorbeste. Mi-a zis sa nu mai plang atunci cand ma sperii. Mi-a mai zis sa-ti transmit ca si el iti da una. Si daca nu te potolesti, vorbeste cu Pricolicii sa-ti dea tusea aleia din metrou. Macar temporar, de avertisment.
Camasa ta tine de cald si de tine, era primavara prin maneci cand ne-am plimbat cu gandul prin cateva temple si continente. Frumos in Gradina, pietris si multi copii uzi din cap pana-n picioare... "Paaa!", "Pa!"..."Pa!"...Si cand foamea isi face de cap cu stomacul si cu mintea a doi mergareti... Ea crede ca statuile prin viata noaptea si se iubesc. Da. El vrea s-o duca la o prajitura buna intr-o zi.
I-a transpirat cartela de metrou de la atata mers, dar merge. Ei merg. Spre casa.
In metrou, lesinati, isi amintesc de vremurile in care faceau surubul pe portile fara plasa din curtea scolii sau pe bara de batut covoare. Ajung intr-un magazin si-aleg ce e mai usor si mai rapid de mancat... Si-apoi se grabesc spre casa, luna e ciudata, iar el are chef de glume imagologice. Ea plange de frica, el se cruceste. Si rad amandoi. Si-i fura somnul inainte sa termine de spus "Noapte buna!". Crezi ca le curg balele in somn? Eu cred ca da.
E 5:30, iar el vede negru in fata ochilor daca se ridica brusc din pat, asa cum face ea. Si soarele-i roz rasarit. Ea aduce scaunul in baie. Racoarea diminetii ii trezeste si-s antipatici pentru restul somnorosilor. El ia un ziar, ea il imita.
"Liber!Hai sa mergem!"