Si trenuri

O sa strig intr-o zi,
iar lebada care-mi tine de cald
si-ar trezi ingerii care-i dorm in pene
si-ar sari cu totii in ghiozdanul tau gri.
(E gri, dar rosul salveaza!)
Am alerga,
am fugi de parca-am lasa in urma dezastrul si urletele,
coatele-nfipte-n coaste,
graba,
fumul,
noroiul si frigul din oase,
savarina scutita,
claxoanele,
floraresele grase,
chelnerita ciupita,
orasul si griul,
examenele,
organizatia,
seriile, foile, salile, cartelele, minutele, durerile, pastilele...
Am alerga spre "gara la care se termina sinele"...
Am urca intr-un tren, cu ochii inchisi,
am sari in acel tren a carui ora de plecare-i mai aproape de-nserare,
si-am pleca, am lua cu noi ora care se scurge de pe tabela
si-am fi dusi,
nimeni altcineva n-ar alege trenul
acela ...
Am rasufla lung, a dezamorsare reusita,
caci
noi
am Indraznit A Lasa Totul in Urma.
Acel Tot care nu incalzeste coltul de suflet in care omul se-ascunde...
Am lasa totul in urma, da...
Ai aburi geamul si trenul s-ar smuci de pe sine,
ti-as desena un apus,
el ar lumina emotiile pe care mi le-asezi in pantec,
ai asculta un clinchet de bucurie,
si-ai desena si tu pe pielea mainii care traseaza apusul pe geam ...
As desena cu degetul pe care il sarutai in gand
intr-un octombrie rosu ...
"Sunt doar niste manute"...
mi-amintesc, mi-amintesc ce spuneai...
As deschide agenda si-as face-o din nou,
ti-as darui frunze de-un rosu-rugina,
frunze presate, pastrate cu grija-ntre file dungate...
Si-am merge-mpreuna spre dimineti colorate,
rasarite in "alta parte"...
Trenul acela nu se-opreste, o stim,
vom sari amandoi intr-o gara
construita-ntr-o noapte,
de mine,
cu taste si "vreau"...